blogi.jpg

Rasfoindu-mi toate numerele vechi din “Psihologia” (caci azi dupa amiaza am fost ca o pisica ghemuita in shalul gros cu ceaiul fierbinte intre degete), am dat intamplator peste un articol despre semnele mortii…deprimant, mai ales ca a fost insotit de atmosfera nostalgica de afara. Si m-am gandit daca nu ar fi bine sa avem semne pentru lucrurile rele ce ni se intampla in viata, semne fizice (intepaturi in cot care sa insemne sfarsitul unei relatii, carcelul sa anunte un accident, amortirea mainii sa semnaleze un deadline pentru un proiect neasteptat). Poate chiar sunt semne pentru toate cotiturile de drum care ne asteapta la fiecare raspuns caruia ii dam drumul in univers. Poate ni se usuca buzele cand suntem presati de timp si ne indreptam catre finaluri, poate ne tremura trupul cand simtim ca se sfarseste ceva. Poate ca exista un miros specific, de mosc, sau de liliac? Si daca exista o aroma pentru sfarsit, asta inseamna ca si inceputul isi are aroma sa, mai subtila sau mai puternica, in functie de cat de departe de aflam de el. Eu asociez mirosul unui inceput cu vanilia sau cu aroma cafelei. In obsesia mea pentru siguranta fiecarui sentiment care-mi inunda venele, simt nevoia sa definesc, sa dau culori si arome cutiilor pe care le las in urma si celor deschise, asteptand sa le umplu cu amintiri noi, cu sticlute de parfum goale, cu carti de colorat completate, cu liste, cu fotografii si mai ales cu nesfarsitele cuvinte imortalizate pe benzi si pe jurnale, sa nu cumva sa fie uitate. Nu pot sa imi dau seama daca acum pot ridica capacul urmatoarei cutii. Desi am simtit curentul sfarsitului unei perioade, a fost ca un fosnet intr-o padure, mirosea a rasina si avea gust de menta. Cred ca ma aflu undeva la mijloc. Ma dor tamplele incercand sa creionez noile benzi desenate in care ar trebui sa incap.

Asculta-ma bine. Nu exista niciun gest, care sa nu schimbe ordinea lumii. […] Fiecare detaliu, fiecare gest, oricat de mic ar fi, dezvaluie o infinitate de adevarui si, in consecinta, are repercursiuni nesfarsite si efecte marete. E de ajuns sa faci pipi in mare, ca sa creasca nivelul tuturor oceanelor. Nu se spune ca o simpla batere de aripi a unui fluture in Atlantic poate provoaca un uragan in Pacific? Atunci nu ezita uneori sa faci o fapta tampita si derizorie degeaba. Aceasta fapta zadarnica si derizorie poate rascoli ordinea lumii.” (Le battement d’ailes du papillon)

Tu unde te afli?
 

Advertisements