cage.jpg

Ma bucur de o cafea, ca pe vremuri. Ma bucur de aroma ei, de caldura pe care mi-o transfera degetelor, de gustul amar cu tenta vanilata, de aburul care imi imbujoreaza un pic pielea alba. Am ajuns acasa, in Galati, si dansez voalat prin casa goala, care miroase a prajituri, auzind parca surasul copilariei, simtind cum maini imaginare ma trag de par. Am citit pe drum o nuvela de Jhumpa Lahiri si nu-mi poate scoate din ganduri sentimentul iluzoriu de fad sufletesc pe care ti-l dau “relatiile-fondante”, care par acoperite de sclipici la suprafata, dar care ascund esenta cu mii de shaluri marocane si parfumate. De fapt, intreaga opera a lui Jhumpa (o femeie frumoasa, care a castigat Premiul Pulitzer datorita luptei de a “traduce” barierele si legaturile intrarasiale, de a picta din interior oamenii ce trec neobservati pe strada dar care isi arata unicitatea tragica) ma “izbeste” prin puterea interioara de a fi si prin simplicitatea perceptiei fericirii, iubirea gesturilor mici. Daca e sa iubesc ceva la linistea de acasa, e tocmai faptul ca aici imi aud inima. Mereu. O aud batand cateodata foarte tare, uneori pulsandu-mi mai slab in pieptul fragil. Imi redescopar visele de demult, poftele de care am uitat, pentru ca le-am inlocuit cu altele, in functie de nevoile mele. Aud glasuri in timp ce privesc fotografii inramate, imi aud gandurile zbuciumate din perioadele grele sau din perioadele de inceput ale relatiei mele cu Dan. Recitesc randuri subliniate pe cartile vechi, luate in numar mare de la anticariate sau primite cadou. Ma simt iarasi la fel de goala, ca sunt departe de Dan, chiar si numai pentru 3 zile. Ma simt dezorientata, lipsita de echilibru si fara acel zambet (pe care il observa toti cand suntem impreuna) pe buzele pe care mi le musc incontinuu. Cu toate astea, sunt aproape de parinti, care s-au luptat si inca se mai lupta. Cu tot. Poate ca daca i-as sti pe ei sanatosi si impliniti, mi-ar fi mai usor sa zbor. S-a racit cafeaua amara. Dar eu tot ii simt aroma. Simt totul poate prea mult. Traiesc in mine, in cei pe care ii iubesc si in detaliile fermecate ce ma inconjoara si par banale la prima vedere si uit sa traiesc si pe dinafara. Sau poate mi-am intors exteriorul in interior si traiesc pur si simplu cu tot ce am.

Advertisements