Abur amar. Liniste. Gol.

“Crezi ca un pas te face erou?”

Umezeala batailor de ceasornic. Pereti prea inalti.

“Iti pot simti teama.Iti pot auzi bataile de inima, ca pasii unui dansator de flamengo.”

“Sau poate pasii unui indian care cheama ploaia”.

Grimasa. Oftat. Pleoapele lasate pe obrajii uscati din cauza lacrimilor sarate.

“Tu chemi ceva catre tine?”

Il privi incurcat, pleoapele ii tremurara din cauza miscarii rapide a ochilor incercanati.

“De fapt cred ca da…dar trimit semnale incurcate”.

“Incurcate sau false?”.

Picurii marunti de ploaie amara se auzeau excesiv de tare.

“Incurcate…E cumva o slabiciune…sau poate ca abia acum ma gandesc cu adevarat la asta.”

Se mutara mai aproape de perseaua densa formata de picaturile laptoase.

“Pana acum te-ai jucat?”.

Il durea pieptul. Isi atinse locul cu palma dreapta, in subconstient incercand sa-i ascunda vulnerabilitatea.

“Nu.”

De cate ori lasase el ceva fara raspuns, nenotat, negandit, necreionat pe pielea-i fragila?

“Numai ca acum e altceva. Suntem oameni, nu-i asa? Ne dorim din ce in ce mai mult, unii dintre noi isi doresc insasi nemurirea.Cred doar ca axa e cea care s-a schimbat.”

“Tu te-ai schimbat?”

Trase fumul innecacios din tigara de proasta calitate. Inspira fumul gros si paru ca nu mai vrea a-l elibera din piept.

“Te ucizi asa…”

“Poate”.

“Ai de gand sa imi raspunzi la intrebare?”

“Raspunsul meu e si da si nu. Nu m-am schimbat ca om, dar m-am schimbat ca perceptii si vise, ca om-pasare.”

Privirea ii ramase fixata pe buzele lui care abia se miscau.

“Probabil ca te intrebi ce inseamna om-pasare.”

“Imi imaginam ca imi vei spune.”

“Ei bine uite cum facem. Nu iti spun. Vei afla singur oricum.”

“Cum?”

Aluneca pe pavajul umed si rece, cu miros de mucegai si de carton. Se sprijini de pereti.

“Vezi? te sprijini inca. In momentul in care nu vei mai face asta sa imi scrii. Voi fi curios cum ti-ai gasit aripile.”

“De ce?”

“Pentru ca va trebui sa te lupti pentru ele.”

“Cu tine?”

“Nu. Cu tine.”

Advertisements