Am fugit din cuibushor noaptea asta. Ne-am ascuns amandoi in vechea casa, acolo unde Dan a copilarit. Acum e goala insa toate amintirile noastre au reinviat. Suntem doi copii, ca de fiecare data cand pasim in spatiile unde ne-am lasat particele de suflet si praf de emotii legate de sute de fotografii albnegru. Ma simt mai bine, mi-a mai venit energia, am scapat poate doar pentru o noapte si o dimineata de povara ce ma asteapta acolo unde un om se zbate intre viata si moarte. Mi-am pierdut notiunea de “acasa” oricum. “acasa” e acolo unde sunt persoanele iubite. Miroase a miere si lapte si parca mi-e dor. Mi-e dor de tot ce am lasat in urma, de voiosenia cu care imi pictam eu drumul presarat cu turta dulce, de nevoia de a fi in bratele mamei. Dan a inlocuit cumva tot. Si cand zic “tot” nu e nimic care sa ramana pe dinafara. Mi-am faurit un cuibushor permanent in el si in bratele lui regasesc toate mangaierile de care am nevoie. Pentru prima oara am o senzatie de bucurie ca nu sunt acasa, in patul nostru cel mare. Sunt doar cu el si oriunde as fi, sunt fericita.

Advertisements