Substantialul mi-a infrant eteritatea gurilor de aer, sorbite pe indelete, asa cum sorb acum ceaiul fierbinte de piersici. Buzelor mele le e dor de ale tale, cu frenezia emotiilor ce imi antreneaza bataile inimii.Am omis in mod constient sa respir, doar pentru a-mi salva picaturile de viata si a ti le insufla tie. Am visat ca sarutandu-te, am devenit continuarea ta, pictata pe carnea noastra. Am visat ca mi-ai dat viata cand m-ai sarutat in gara atunci…Stii, eu nu il asociasem niciodata cu sentimente, doar pentru ca nu am putut sa il conectez de sentimente si dorinta in acelasi timp. Acum e ca o poezie de Stanescu, pasionala, navalind in clocotul sublim al simturilor dar in acelasi timp pastrand somptuozitatea cu care inima isi face loc, cu batai ritmice, in fiecare gura de aer dintre cuvinte. Acum reinventez un curcubeu cand ma saruti dimineata, amortit si dragastos. Imi musc buzele pana la sange cand nu esti langa mine…Vreau sa ma saruti.

Se saruta, ah, se saruta ca si cum ar fi
in intuneric, in intunericul cel mai sigur,
ca si cum nu i-ar vedea nimeni,ca si cum
soarele ar urma să rasara
luminos
abia
dupa ce gurile rupte de sarut si-nsingerate
n-ar mai fi in stare să se sarute
decat cu dintii.”

Advertisements