Am avut o noapte de cosmar. Cred ca nelinistile mi se manifesta intr-un mod sordid dar simplu, chinuindu-ma sa gasesc solutii de iesire. Nu am realizat pana acum cat de important e sa nu fugi de indata ce nu corespunde ceva cu modelul tau boem, poetic, poate usor minimalist cu care ti-ai colorat planurile. Si m-am oprit din goana dupa usa de evacuare, ascunsa intr-un mod misterios ca in aventura lui Alice, in Tara Minunilor. Poate ca trebuie sa cresc aici, sa nu mai am loc si solutia va veni de la sine. Poate ca acele fursecuri magice sunt pe aici pe undeva, si nu le vad eu, pentru ca sunt prea ocupata sa ma lovesc de peretii creati de mine si sa inund camera cu lacrimi…Iar eu nu stiu sa innot! Nu am vazut inca nici un iepure grabit dar poate pentru ca ii seman, alerg sa ajung la petrecerea reginei, nu pentru ca imi place, ci pentru ca “asa trebuie”. Si de ce mi-ar fi mie teama sa cant?Ca sa prinda curaj, Alice a trecut intr-o fractiune de secunda printr-o experienta de-o viata. Semne sunt peste tot, e nevoie doar sa ridicam fruntea si sa le vedem.

Advertisements