Dupa ea…

Mare dezamagire…Ai zice ca misterul te rupe de juraminte si de ghemul scamoshat, tzesut de degetele tale verzi. Ai zice ca innebunesti, impiedicandu-te de imaginatia fertila si devenind un alt “tu”….Ai zice ca esti gata sa parasesti tot ce ai iubit vreodata pentru un voal transparent si ireal, care se joaca cu mintea ta si rade de stangaciile infantile carora te-ai lasat prada.
Un film care nu mi-a spus nimic din ceea ce nu stiam deja…care nu mi-a starnit nici o emotie. Dar care m-a invatat ca suntem slabi si ca putem fi usor orbiti exact de opusul a ceea ce am definit ca fiind fericirea pentru noi. Un alt film care m-a determinat sa fiu sceptica in ceea ce priveste femeile..si nu pentru ca au in ele aura unei iele menite sa vrajeasca, ci pentru slabiciunea de a nu fi fericite prin ele insele si de a avea nevoie sa simta puterea asupra cuiva. Puterea iluzorie de altfel.

Era frig cand am iesit cu Dan, strans imbratisati din cinema Pro. Simteam vantul crud pe obrajii inghetati si albi. I-am prins degetele blande si i-am zambit….stiu ca am si eu nevoia crunta de a-l sti numai al meu, doar ca privirea lui mi-a spus ca ma iubeste. Si asta imi intoarce pe dos toate definitiile mele date iubirii. Un pic mai putin egoista si posesiva, traind prin celalalt intens si profund, dar lasandu-l liber.

Advertisements