In agonia afoana a copilului ce incearca sa creasca, ma pierd in paginile unui jurnal erotic avortat de revista Tabu, ma pierd in salile pustii  ale SNSPA-ului incercand sa ma inscriu la masterat, ma pierd pe bulevardul Lascar Catargiu udata de ploaia furioasa si rece, ma pierd in Ikea tesandu-mi mii de planuri si vise decupate din suflet, ma pierd in aburii ceaiului de piersica, ma pierd in tine, in mine si in realitatea noastra ce a devenit pe parcurs o bataie de inima a Omului Foarfece, ma pierd in incalceala gadurilor imbibate in vopsea rosie….Nu imi julesc genunchii pentru a-mi demonstra ca am invatat sa merg pe patine si nici nu imi murdaresc camasa alba de vopsea incercand sa par pictor. La sfarsitul zilei insa, inchid ochii si Dan imi citeste o poveste, pretinzand ca sunt un copil in bratele lui si asta imi da puterea mai mare decat aceea de a privi paginile agendei si a observa ca am devenit o femeie independenta.

Advertisements