E timpul.

E timpul sa ii ceara acea bucatica de hartie pe care i-a zgariat cu penita acele cuvinte de adolescenta prostuta. Acum nu mai tremura la auzul vocii lui si isi coloreaza clipele cu un zambet sigur pe el. Si-a pierdut inocenta din privire odata cu palmele grele care i-au fost precum cafeaua lui Eliade. Ea ar fi avut nevoie de altceva in acel moment, poate chiar de el. Nu de clipe vrajite, nu de frenezia pasiunii cu iz de opiu, nu de nebunii smulse din povesti romantice. Doar de el. Sa faca sacrificiul de a lepada mantia si masca venetiana si de a se modela dupa forma inimii ei. Prea tarziu. Acum el a ajuns acolo, departe. Este mandra oarecum ca si-a implinit visele de cavaler al nisipurilor si ca este acel geniu, pe care nu il mai gasesti decat biografii celebre. Este mandra ca s-a tinut de cuvant si nu s-a pierdut de drum, asa cum a facut ea dupa ce el a lasat-o sa cada.

Puse mana pe telefon, respirand adanc si pregatindu-se sa il auda pe cel ce se vrea a fi prima ei dragoste, dar care nu a ramas decat o vesnica aventura pentru toate femeile vietii lui. Il  compatimea.

Advertisements