Ca un joc, imi aleg regulile, INcalcand urmele pe nisispul ud dinaintea mea. Ma prind in firele intortocheate create de propriile-mi degete lungi, ma prind atat de strans cateodata. Ma agit scufundandu-ma in aerul care ma inghite, intr-o realitate pe care eu am proiectat-o prin gandurile-mi puternice si furtunoase. Ma agit in genunchi pentru ca imi place sa simt spuma sarata pe pielea ranita, sa simt cum imi vindeca nevoia de o alta sticluta cu scoici mereu si mereu. Ascultandu-i cuvintele Mihaelei mi se pare totul atat de simplu. Insa monitorizandu-mi gandurile si incercand sa le controlez, nu fac decat sa ma sufoc si sa inghit aerul vulcanic al unei inimi navalnice. Mi-am ales mici petale de margarete ca sa imi marcheze drumul zilnic. Mi-am ales pasii care sa ma poarte aici. Ca atunci cand te duci la cumparaturi si mai intai pipai, atingi, mirosi, gusti…..Simturile mele intensificate ma trag de mana sa imi opresc goana zilnica si, desi ma dor talpile, nu ma pot opri acum. Gropita din obraz a disparut cu anii pentru ca nu mi-am dorit-o acolo. Am scris candva pasii pe care voi trebui sa ii parcurg ca sa imi intalnesc iubirea vietii mele si l-am intalnit exact asa cum am prevzut, intocmai ca in ritualurile de imperechere a pinguinilor. Mi-am creionat unele dorinte atat de artistic incat nuantele lor au devenit acum umbre si conturul lor s-a diluat in non-culoare. Imi pun atat de multe restrictii incat atunci cand sunt libera, simt ca pacatuiesc divin si ca nu pot decat sa-mi contorizez clipele de fericire…atat de pretioase sunt ele pentru mine. Imi trece timpul printre degete si intru in panica. Am nevoie de anumite lucruri pentru care nu stiu ce trebuie sa fac. Si ma sperii. Pentru prima oara nu mai am un plan, pentru prima oara realizez ca nu stiu ce pasi trebuie sa fac si imi ascund corpul mic in scaunul mare de la birou, sa nu ma vada nimeni, sa ma pierd in zgomotul inimii nebune, nebune, nebune…

Advertisements