Ieri am simtit veninul pe care mi-l fura clipele, tragandu-ma departe de ceea ce m-ar face sa fiu libera pe de-a-ntregul.

Pot fi libera atunci cand ma dezgolesc de matasurile colorate, intensificandu-mi trairile si condensand momentele cu pulsatii nevrotice in piept. As vrea sa ies din mecanica jocului care imi ameteste dorintele si as vrea sa imi strecor energia creatoare in altceva. As vrea sa scriu si nu sa analizez cifre de afaceri, date si rapoarte, care imi amortizeaza dorinta de a crea si a trai odata cu creatia mea.

Ieri insa am acutizat greatza existentiala a somnului mucegait si am inspirat fara voia mea clipele statute prea mult timp in piept, clocite in clocotul emotiilor vii si pictate in rosu. Ieri am simtit pentru prima oara de cand am venit in acest oras ca a-mi modela inima pe sculptura incrustata in lemn nu imi poate decat aduce mai aproape raceala.

Ma inconjor de aripi fragile de fluture si le sorb polenul cu un egoism ca o masca la teatrul de papusi. Ma inconjor de pagini vii din cartile ce pulseaza in venele-mi albastre si ma droghez cu povestea dincolo de cuvinte, despartindu-ma de trup pentru a-mi trai libertatea spirituala. Ma inconjor de bratele protectoare ale lui D. crezand ca scap in felul acesta de ghearele ascutite ale vrajitoarelor soptite de buzele altora, scap de tot ce e negativ in viata mea si ma cufund in el cu voluptatea unei curtezane pierdute in extazul iubirii. Ma inconjor de copilaria cu care imi sclipesc ochii atunci cand visez si colind strazile Bucurestiului, descoperindu-ma mereu altfel in aceeasi scoarta parfumata cu rashina copacilor pe care i-am imbratisat.

Vrajile mele nu-mi mai sunt de ajuns.

Vreau sa ma simt implinita pe un plan pentru care m-am luptat cu o cruzime taioasa. As vrea sa il transform in radacina din care sa creasca o tulpina de copac insufletita.

Pana atunci insa, imi plec fruntea antagonic, si continui sa croiesc aripi cu polen, clipe parfumate, bule protectoare si povesti. Continui sa fiu eu intr-o poezie cu o crisalida.

Advertisements