Ma plimbam prin galeria picturilor celeste si ma simteam inconjurata de ingeri. Sa ii ating nici nu se punea problema….dar traiam magnetic atingerea lor electrica si diafana, traiam o inaltare presarata cu soapte de iubire. L-am luat pe D. de mana si m-am ascuns in caushul palmei lui protectoare. Ochii imi ramasesera pironiti in pivnita palatului si aveam senzatia ciudata ca ma joc de-a vatea ascunselea cu cineva care-mi flutura o pana aurita in fata chipului dar nu ma lasa sa o cuprind. Mi-am adus aminte de discutiile mele cu fiinta invizibila pe care am simtit-o in anumite momente langa mine, copila fiind.Mi-am adus aminte de pasii marunti, de dansurile in ploaia de vara ce ma umpleau de magie vrajitoreasca inainte sa simt ca eu am creat curcubeul colorat. Mi-am adus aminte de vocea de vis prin padurea pustie, de imbratisarea copacilor si de sufletul lor gol si pustiu tinandu-mi inima atat de strans aproape de ei. Sa evit a mai crede azi ca am trecut printr-un ieri presarat cu ploaie si pasi innoroiati, cu genunchi juliti si maini cu sange dulce si crud? Sa evit amintirea rugilor in miez de noapte, a lacrimilor fierbinti pe obrajii slabiti, conturandu-mi pometii ma mult decat oricand? Nu. Azi m-am rugat din nou, in mai multe feluri. Am invatat atat de multe zilele astea. Am invatat sa imi pictez credinta si sa ii chem ingerii sa ma inconjoare cu aripile mari. Am un inger alaturi de mine deja. S-a ascuns de mine, de noi..atatia ani.Dar el a fost cel care m-a ajutat sa zbor atat de aproape de curcubeul la care alta data numai visam.

Advertisements