In seara asta vreau sa imi creasca o ramura din inima si sa imi pot lacrima ceara pe frunzele rosii care vor iesi din ea.

In seara asta imi cuprind interiorul intr-o stransoare de catifea, sufocandu-mi miezul migdalat gustat de tine.

Cred ca te port in mine in prea multe secunde si nu mai sunt eu acum ci sunt “noi”, sub forma florilor ce vor iesi precum ghioceii prin lemnul trupului meu.

Advertisements