Am dormit aproape instantaneu dupa furtuna de ieri…dupa furtuna sarata pe care am gustat-o cu o voluptate senina si inocenta. I-am simtit bratele lui D. tinandu-ma strans toata noaptea si m-am zbuciumat, poate in mod subconstient, sa ma eliberez de mine, nu de el…de fantomele mele care ma trag de parul incalcit cu iarba si cu roua in cicluri repetitive ca un ecou. I-am auzit respiratia toata noaptea ca un cantec de leagan si i-am tinut palma protectiva pe pantecul meu, incercand sa scap de teama maladiva. Azi as vrea sa privim stelele la observatorul atronomic. Poate caut cu o sete deliranta ceea ce nu pot gasi bajbaind un azi colorat in nuante de rosu aprins. Caut nemurirea clipelor frangandu-mi propria inima de fiecare data cand ele fug precum fluturashii colorati intr-o poienita. Poate ca privindu-le in oglinda de argint, voi reusi sa le imortalizez ca intr-un insectar, zambind satisfacuta ca le-am ucis libertatea de a fi. De cateva zile bune ma gandesc la ceea ce nu ar fi trebuit si culmea este ca nu incerc sa alung gandurile chinuitoare. I le-am impartasit lui D. agatandu-ma de el cu degetele usor frante si albe. “Totul va fi bine”…Nu am nevoie decat sa ma linistesc pe acest plan despre care glumeam candva cu sclipiri in privirea jucausa. Tot ce vreau e sa iubesc firul care ma trage cu putere spre chemarea din inima mea. Sa nu mai conteze decat ceea ce am.

Advertisements