noi2.jpg

Cat de tare trebuie sa ma doara inima ca sa-mi pot desface aripile si sa-mi protejez spinii insangerati? Desi am mers pe urmele pasilor din nisipul umed si rece, nu am invatat niciodata sa traiesc fara dorinta de a ma invalui in scoicile catifelate care sa se inchida peste mine. Pe mal ma simt atat de departe de adancuri. Am venit azi acasa si am o stare de plans care nu-mi da pace. Ma confrunt din nou cu senzatia de ruptura care a sapat santzuri adanci in mine acum un an, cand am respirat departe de iubitul meu. Ma confrunt din nou cu acceptarea fatalista a unui scenariu surd si corupt de mult rosu. Sunt fericita…mai bine zis, sunt “aproape fericita”, pentru ca imi respir limitarea ca un tutun vechi si aromat. Sunt fericita pentru ca am condus masina veche pe tarmul pe care l-am ales cu ochii inchisi, acoperind pe harta cu degetul locul in care vreau sa traiesc o noua viata. Insa nu ma pot detasa de ideea ca las atat de departe de mine doua suflete ce si-au lasat mii de amprente pe portelanul inimii mele si si-au trimis caldura sub forma de curcubeu al fiecarei clipe. Sunt derutata de sensurile vantului fierbinte ce ma trag si ma arunca ca un joc in care eu trebuie sa zambesc si sa invat pasii. In micul meu cuib de pe malurile Dunarii voi fi mereu un copil care nu stie sa se joace. Doar un copil care asculta povesti nemuritoare inainte de culcare si care merge la teatrul de papusi in fiecare duminica dimineata. Aici miroase a “acasa” atat de pregnant incat am senzatia ca vreau sa ma cufund in bratele iubitoare ale parintilor mei si sa nu imi mai ridic fruntea. Dar aici mi-au incoltit visele si nu voi uita niciodata asta. Zambesc trist,oarecum acceptand ca pentru a castiga  trebuie sa pierd. Plang ca sa-mi purific si sa-mi linistesc inima ce nu mai asculta de mine. Imi imbratisez iubitul atat de strans si simt ca varfurile degetelor mele ating norisorii pufosi, simt ca totul va fi bine. Azi am aflat ce sacrificiu mare a facut el pentru mine candva. Si acum stiu ca exista trei persoane, ca trei magi, care sunt pentru mine viata toata, aerul si care dau sens intregii mele existente. Copil fiind in acest moment ii multumesc providentei ca traiesc propriul meu basm nemuritor.

Advertisements