buggzero_theres-a-hole-in-the-sky_mica.jpg

6 a.m.. L. nu mai are timp decat de un expresso scurt si un dush parfumat. Stie ca in Paris ploua. A auzit asta la meteo. Stie ca ar prefera sa se topeasca in ploaie decat sa se duca la conferinta asta. Stie de invitatia la festivalul din Avignon. E mototolita langa laptop dar nu vrea sa o deschida inca.
7 a.m.. Nu isi verifica mesajele vocale, stie ca el i-a spus ca ar vrea sa mearga cu ea si sa isi prezinte adaptarile ‘Feuillets d’Hypnos’ in fata lui Réné Char. Isi prinde parul care ii mangaie spatele gol. Il prinde strans de pielea capului.
10 a.m. Simte ca ii va exploda pieptul in incercarea de a respira, asa ca face un compromis. Va lua primul avion catre Paris. Nu pentru ca el este acolo, ci pentru ca are nevoie sa inghita ploaia ca sa traiasca. Si-a desfacut parul si l-a lasat sa ii protejeze gatul acum prea vulnerabil.
3.15 p.m Si-a luat zborul catre Paris.O dor tamplele, pleoapele grele o ard amenintator, buzele ii sunt uscate. Nu le-a mai deschis de la sedinta de azi dimineata, cand a reusit sa explice ce dorea Mauraux sa spuna prin « artthérapie » in discutia aprinsa cu Jacques Gauthier. O ard buzele si simte ca zboara intr-un mod hipnotic.
18.25. L. s-a ascuns dupa un buchet mare de begonii, cuibarindu-se in parfumul lor si absorbindu-le culoarea, non-culoare sau lipsa de viata ce s-a tarat pe campul prea verde. Il suna pe M.. Se intalnesc la Chalet des Iles, dupa ce ea ii va face o vizita batranei Yvette.
19.15. Chalet des Iles. Cuvinte ce s-au pierdut pe o panza mult prea veche pentru a absorbi doar culorile tempera, diforme si ireale. O panza care a avut nevoie de ulei si de pensule subtiri. Cuvinte care s-au regasit cu dulceata luminei de sub norii vanilati. Se priveau fara sa poata rosti ceva, incapabili sa isi transmita ceva pe aceasta cale care i-a adus impreuna prima oara, cucerindu-le pasiunea de a juca. L. a zambit si gropitza subtila din obrazul drept i s-a adancit ca atunci dupa ce faceau dragoste in amurg. Sampanie si pian.
22.00 Hotel de Sers. Petale de bujori rozi pe pielea lor arsa de saruturi si batai de inima ca doi fluturi la rasarit. El aprinde o tigara, ea ii cuprinde spatele protector. Fara cuvinte, doar mangaieri, priviri si saruturi nesatule.
– De ce ai venit, L. ?
– Ma crezi ca nu pot trai fara tine ?
– Dar de ce ai venit acum ?
– Vreau sa merg cu tine la festival si apoi sa imi faci cunostinta cu Réné. Vreau sa te aud citind ceea ce era cat pe ce sa te omoare. Vreau sa iti cunosc fantomele.
– Si apoi ?
-Apoi vreau sa mergem la Yvette.
-Yvette ? nu cred ca vrea sa ma vada in aceste momente…
– Sa ii dam vestea mare .
Se privira. Timpul se opri. Cuvintele depaseau tzinutul in care ei existau doar fizic, depaseau normele sub care ii tintuise viata cu ace de argint, in insectar. Se privira altfel, redescoperindu-se si recreandu-se sub ochii lui magnifici de scriitor si pictor al unei vieti care sa nu poata fi pictata pe nici o panza din lume.
De ce am folosit propozitii scurte ?
Pentru ca simt cuvintele precum bataile de inima. Scurte, rapide, profunde, devastator de pasionale.
Imi traiesc viata cu o intensitate care nu ma mai lasa sa ma complic in jocuri sau vise precum filele de poveste.
Imi traiesc aceste ultime zile cu viteza unui TGV, care surprinde clipele asa cum sunt ele surprinse de un aparat foto profesionist.
Imi traiesc bataile inimii ca pe un cantec la pian.

Advertisements