Am primit leapsha de la Rudy si ma simt datoare sa raspund la provocare sub aceasta forma neutra si literaro-destresanta.

Pe scurt:

1. Ce I-ai spune lui Dumnezeu dacă L-ai întâlni ?
2. Ce ţi-ar spune El ?
3. Ce I-ai spune lui Lucifer dacă L-ai întâlni ?
4. Ce ţi-ar spune El?

“- Mai tii minte cand alergai dupa ratzuste si erai aproape sa te inneci? mai tii minte doctorul imbracat in alb pe care l-ati crezut nebun dar care v-a avertizat ca urma sa se intample acea tragedie ce v-a schimbat viata? mai tii minte cand te-ai pierdut in munti? mai tii minte acea mana pe fruntea ta cand erai in spital, sub efectul anestezicului? mai tii minte ce ai intrebat-o pe acea maicutza in munti si ce ai simtit cand ai realizat ca nu exista nici urma de sat sau de manastire acolo? mai tii minte visele din casa bunicii si dialogurile tale imaginare cu ingeri?

– Stiu ca Tu erai. Nu am inteles niciodata de ce ai asteptat acea culme ca un invelish de lama taioasa pana sa Te arati sau sa imi raspunzi la chemari…

– Am venit cand m-ai chemat cu adevarat, si ai lasat deoparte dorinta umana.

– Doamne,  nu mi-ai raspuns niciodata la intrebarea “De ce?”…eram la urgente langa patul tatalui meu si te-am intrebat asta, te-am visat atunci cand mama cazuse lovita din toate partile..sunt singurele dati cand am pretins un raspuns la aceasta intrebare retorica pentru religie de altfel.

– Pentru ca ti-ai dat singura raspunsul la aceasta intrebare.

– Eu am spus doar sa le iei lor durerea si sa mi-o dai mie.

– Aminteste-ti ce le spuneai lor cand erau in chinurile cele mai groaznice. Atunci ti-am raspuns Eu la intrebare.

…………………………………..

Nu cred in existenta lui Lucifer, asa ca vreau sa atasez ca un colaj dintr-un roman scris de controversatul Salman Rushdie …care mi-a bulversat existenta in anul 3 de facultate si pe care l-am simtit cel mai profund mai tarziu cu un an, cand am fost pusa in locul omului razvratit intocmai ca-n versurile lui William Blake (ce a descris cel mai fidel lupta dintre Dumnezeu si Lucifer), datorita dramelor care apareau una dupa alta. Nu vreau sa disec analizele mele kilometrice, dar vreau sa ii asez cuvintele pe inima mea, acum aproape vindecata si sa sfidez imaginea unei creaturi creata de unii, din propriile lor fantasme chinuitoare :

„Cum să înfrângi demonii trecutului când demonii viitorului urlă mereu în preajma ta?” (Salmon Rushdie, Furie)

Nu dau leapsha mai departe, pentru ca nu stiu cine imi citeste gandurile ratacite de ceilalti…..dar iti multumesc pentru ca mi-ai amintit un pic din dramele pe care incercam sa le ingramadesc intr-un coltisor ascuns din inima. Aveam nevoie sa le confrunt.

Advertisements