sunt o mica Amelie

Placeri ascunse care imi fac inima sa tresalte? placeri pamantesti?

sa ma trezesc mult prea dimineata si sa adulmec mirosul de pe perna, sa simt cu degetele amortite, sa alunec intre vis si realitate (conferindu-mi puterea suprema de “narator omniscient” al propriilor mele creatii onirice), sa fac dragoste cu miscari lenese si tandre…

sa citesc ghemuita in fotoliul imens, ascunsa si cu picioarele sub propriul meu trup…

sa cant pe strada si sa il innebunesc pe cel ce ma tine de mana..:P

sa scriu continuarile filmelor sau cartilor si sa am satisfactia ca am avut puterea sa schimb ceva…

sa fotografiez turturelele din castanul de langa fereastra mea….

sa beau cafeaua mult prea amara, dar nu inainte de a ma lasa patrunsa de aroma si caldura ei….

sa plang ca un copil care simte nevoia de a fi protejat…

sa fac o alta persoana sa zambeasca, sa schimb viata cuiva in bine, sa imi las amprenta…

sa scriu cu stiloul scrisori lungi….

sa am o senzatie orgasmatica la teatru si opera….

sa imi chinui motanul si sa ne jucam de-a ascunselea….victima de razboi:eu

sa evadez fara planuri, fara motiv..sa evadez departe si sa ma pierd in romantismul momentului…

sa citesc scrisorile de dragoste compuse inainte de moartea cuiva…o placere morbida pe care mi-am descoperit-o odata cu licenta…ma fascineaza intr-un mod neexplicabil…

cred ca sunt o mica Amelie timida si ghidusha, cu dorinta ascunsa de a schimba ceva in joaca ei existentialista….o Amelie care cauta si gaseste, care isi doreste si isi implineste cu incapatanare dorinta, care il “innebuneste” pe el prin mister dar si prin firescul ei palpabil, care viseaza si traieste, care gusta micile placeri pentru a fi fericita, care se ascunde si se joaca….dar care la sfarsit este doar Ea, pura ca o ploaie usoara si magica de vara….