c364a816dbef58fc.jpg

Am revazut clipul acela publicitar in care un barbat se schimba total pentru femeia iubita, pentru ca in final, ea sa ii spuna ca nu il mai iubeste pentru ca nu mai e barbatul pe care l-a cunoscut…E ca o palma cinica data de soarta aceluia care face din viata lui un compromis, ce pare in nuanta de aici dispensabil. De ce compromis? din teama de singuratate?din teama de a nu fi prins intr-un scurt metraj dupa un scenariu prea sec?defineste cuvantul “sec”…

Am venit de la munca..prima zi dupa concediul de studii si am realizat ca pentru mine este un compromis zilnic sa ma lepad de partea romantica, visatoare si pasionala care imi caracterizeaza atingerile romanesti. Am realizat asta acum cateva mii de batai din pleoape, pe cand ascundeam sub ele speranta incoltita a unui nou inceput. Nu am facut insa niciodata compromisuri in chestiuni sentimentale, cerand cu o cruzime caracteristica ceea ce stiam ca pot oferi inzecit si neacceptand nuantele de galben care nu imi stau in fire. Unii au gasit asta teribil de atragator caci puteam mereu plonja in principii si trasaturi de caracter stabile si in acelasi timp puteam sa ma pictez intr-o crisalida minimalista si sa imi ies din cochilie ca o furtuna de vara.

Singuratate..tristete…majoritatea se tem de aceste cuvinte care raman umbrite de o oglinda mare si stralucitoare dar fictiva. De fapt ne temem sa ne intalnim pe noi la capatul holului si sa fim goi si hidosi, distorsionati in interior in cel mai arogant mod de exploatare a partii negre dintr-o fotografie…

Imi simt pleoapele grele din cauza petalelor de trandafiri care imi saruta pielea…Ma simt cateodata ca Oana Pelea in “Scaunele”..nebuna si iubitoare, nedespartita de un cadru care i-a fost mai intai carcera si apoi evadare, nedespartita de omul care in ochii ei putea fi “rege shef, mag shef…”, simt ca as putea sa te invadez de puls si de un amestec de culori care te-ar purta intr-o epopee magica…Poate cateodata emotiile mele sufoca din prea mult eroism. Nu ma exteriorizez oricui si faptul ca ies din mine in prezenta ta ma sperie in momentele mele de liniste. Fac asta asa cum, atunci cand dormim, tu ma lasi sa imi cuibaresc fatza la gatul tau, dezvelindu-ti vulnerabilitatea in fata nevoii mele de protectie.

Acum fac un compromis si stau…fara sa ma agit, acumulez polenul din filme si piese de teatru romanesti, carti, pian si pictura…Scaunele, California Dreaming, Marilena de la P7, Occident, Pianista, Glorie (Nabokov), Interpret de Maladii, Chopin, Dadaism…nu imi e caracteristic sa fiu altfel decat agitata, luptatoare, zburdand pe culmi, unde ma simt in siguranta….dar linistea isi are rostul ei acum, aici…tacerea si lipsa acelor cuvinte care sa imi aduca efervescenta de care mi-e dor….imi fierbe tacerea in venele albastre sufocandu-mi porii cuvintelor mute. As vrea sa pot spune povestile pe care le tin in suflet, creand bule de uitare in perioade de timp ciclice..Dar as vrea sa invat a ma lupta cu tacerea…Imi plac provocarile, ma excita “lupta” si jocul de priviri si gesturi, nevoia de a folosi cuvinte si febra atingerilor cu zgomot innabusit…

Advertisements