Singura in “the big apple” m-am redescoperit asa cum nu credeam ca m-as putea descoperi…am ales sa imi infrunt fantomele care imi paralizau simturile. Orele in sir petrecute singura nu mi-au adus delirul aproape. Ci mi-au adus cuvintele cimentate in forme bizare, pe care abia acum am avut curajul sa le inteleg. Am vorbit cu mine si, intocmai momentului in care faci dragoste uitandu-te la reflectia trupurilor in oglinda, mi-am vazut reflectiile tuturor starilor interioare in proprii mei ochi. Poate sunt eu insami o fantasma, o mica vrajitoare care isi contorsioneaza imaginatia si isi arunca in joc amestecul orb al iubirii neintelese de muritori tocmai pentru ca e muritoare, cazand mereu in gol cu avalansa de senzatii si sentimente ce ii fura controlul.Maine ma duc la teatru…voi fi pe scena iesindu-mi din trup pentru a-mi exprima clipele de absurditate decupate din filmul alb-negru. Pasii mei pe strada au fost si azi pasii de neatins ai unei balerine mute. De fapt, de ce ii trebuie unei balerine voce?ca sa se transforme intr-o arie si sa isi strige durerile innabusite in pieptul mic si usor de frant. Mi-a fost pofta de papadii in timp ce cautam umbre, exorcizandu-mi toate clipele de negatie si de teama.Mi-am dorit sa privesc oamenii de pe strada in ochi, sa le visez visele pentru ca apoi sa fac un colaj de aripi pe un carton mov crud de catifea. Mi-am dorit sa pot vorbi, desi mutenia ma obliga sa tzip cu privirea, cu buzele pe care mi le muscam adesea…..Mi-am dorit sa pot vorbi cu tine, tu cel care te-ai crezut candva pierdut dar nu iti dai seama ca acum esti salvat, tu cel care aduna cioburi, omitzand sa se raneasca pe talpile care violent le calca marginile. E cald, nu pot respira, am luat aerul din nori si l-am transformat in otrava….Imi place agitatia din seara asta, ma face sa realizez ca vreau sa “apartin”…si “apartin” intr-un mod magic si neexplicabil exact tie.

Advertisements