b8dc1.jpg

Am in fata mea drumul la care am visat atat. O clipa pe care am asteptat-o de mult. Acum, cand o traiesc, cand aproape ca o simt, cand am voie sa ma bucur de ea..acum ma pierd in detalii si ma amestec in cuvantul “trebuie” mai mult decat in “vreau”. Nu ma pot linisti, nu ma pot odihni in cautarile oarbe si nu pot stinge rosul existentei mele care imi coloreaza tacerea.

M-am trezit mult prea devreme in prima mea zi lipsita de constrangeri, de griji si, cu o cafea amara langa mine, am inceput sa scriu un articol si sa imi caut materiale pentru interviurile la care ma voi duce zilele urmatoare. Sunt iarasi nelinistita, iarasi ma dor un pic aripile desi am scuturat polenul mov. Buzele-mi amare nu pot fi indulcite acum de frenezia saruturilor una cu picaturile de ploaie reci si dulci. Daca ma vei trage de mana pe strada, voi fi tentata sa iti magnetizez privirea si sa o trag in mine, sa ii dau glas in pieptul nelinistit, sa ii colorez fixitatea cu care m-ar privi si sa ii sarut gandurile pe care le citesc in ea, precum replicile unui film mut.

Iata-ma aici, la sfarsitul unui drum si inceputul altuia nou….pregatita dar tematoare, ca un copil in fata unui luminis din padurea fermecata. Stiind ce vreau dar “trebuind” sa ating cu varfurile degetelor mele lungi si urmele pe care nu-mi doresc sa le urmez. Daca ar fi prea usor, poate ca m-as plictisi. Daca ar fi usor, poate ca m-as pierde.

Mai sunt 2-3 luni si voi avea alta viata.

Oare cum sa ma pot decupa din poza asta nemiscata de acum?

“Nu vreau sa te pierd in umbra de-afara”…

Am terminat cafeaua amara…neagra si totusi rosie ca sangele ce imi clocoteste in vene si imi ascunde  temerile de esec.

Am terminat o etapa a vietii mele in care nu ma mai regaseam.

Am terminat clipele acelea si acum va trebui sa strang altele intr-un alt cufar, cu alte maini, cu alte culori, cu alta putere si alt gust.

Advertisements