home.jpg

Asta e starea mea de acum…de la prima nota pana la ultima suflare a ultimului tenor…

Fereastra prea deschisa si prea rece imi confunda gandurile cu polen mov. Ma furisez in paginile pline de picaturi rosii, ma furisez intr-o liniste nebuna care imi face rau fizic si care ma incurca emotional.

Imi este teama nu de un final. Imi este teama nu de faptul ca voi constientiza ca am cutreierat o lume in van. Imi este teama ca nu voi putea sa dau glas zgomotelor cu iz de sirene si argintiul lunii pline. Sa privesti in fata viata si sa te iei de guler cu moartea.

Imi e teama de ea. Nu de viata, nu de moarte. De ea. Acum realizez ca o inteleg mult prea bine si ea inca clipeste cu ochii fixati pe emotia mova a aripilor mele, ca acea pasare moarta pe care a ingropat-o printre frunze si flori…

“You cannot find peace, by avoiding life”(Virginia Woolf)…..

Nu sunt pe lumea asta azi. Inghit in gol si atunci cand ii ating cuvintele, striga la mine.

O duminica in prea multa liniste, cu prea multi maci, cu prea multe papadii. O duminica in care “Caruso” e singura poveste care sa exprime drama infasurata in poleiala.

O sa cant la pian. Imi este dor de opera, de teatru…imi este dor sa imi strig emotiile.

Advertisements