img_0751.jpgNevroza zilelor in care pleci mi-a atins coarda inimii, care a inceput sa scartaie…imi acopar urechile dar ma asurzeste din interior..ma asurzeste strigatul catre tine…ma trage catre fantoma pasilor si apoi ma impinge inapoi catre colturile ascutite ale unui spatiu in care nu incap…

Ma simt usoara ca un fulg de nea..numai ca acum e primavara si ieri m-ai absorbit in flori si mi-ai facut cadou o magnolie pe dinauntru…am invatat sa o iubesc asa, nu imi mai amintesc exteriorul ei….Mi-ai oferit sarutarea cea mai dulce..in toate momentele, aceeasi sarutare s-a intrupat intr-una si ea ma umple de culoare atunci cand cerul ma goleste de viata…

Am invatat sa urasc garile..mai ales cea din Galati si cea din Bucuresti…sa am senzatia de lesin atunci cand le simt mirosul mucegait al despartirii..temporare, dar care imi frange inima..inima care iti apartine…Am invatat sa iubesc si sa urasc zilele de duminica…ma poarta intr-o transa ciudata si magnetica…Dar de data asta a fost iubire..am transferat golul zilei de luni…am reprogamat lacrimile si strigatul azi, am amanat nepotrivirea pe care o simt incercand sa ma incadrez in tablou…

O sa ne luam pesti…o sa materializam visele pe care le-am trimis ca niste balonase colorate catre cer…o sa avem casuta noastra cu gradina…nu-ti mai fie teama..teama de fantome…crede in noi asa cum numai tu m-ai invatat sa o fac cu o forta care ar darama orice munte…indrazneste sa visezi si sa crezi ca nu e doar un vis…eu sunt cu tine

Incerc sa citesc….incerc sa ma concetrez asupra cuvintelor ca o ploaie fara noima si fara forma…trebuie sa nu ma sparg in cioburi argintii care sa nu reflecte culoare…

Dar sunt involburata in clipe si in notiunea de “noi” atat de adanc si atat de puternic, incat strigatul mi se transforma in cantec si lacrimile in acuarela…

Advertisements