4192227-lg.jpg

Unde esti cer profan de matase alba?…sa imi luminezi gropita din obrazul drept si sa imi acoperi pleoapele obosite de ceata diminetii, in care am atins podeaua rece si m-am scufundat in adancurile viselor. Unde esti nebunie dulce a saruturilor matinale care ma trage spre serenitatea rasariturilor pamantesti?…Am nevoia de pacea clipei fara tine…si de basmul colorat pe care sa-l sarut cu aviditatea tremurului unor aripi arse pe margini.. Stau la birou, langa geamul care imi ofera imaginea apei ce se uneste cu cerul si am reusit sa ma detasez de zgomotul tastelor, de gandurile suparatoare in care imi crucific visele cu cinismul unui clovn care se debaraseaza de hainele colorate ale circului…gura de aer ma sufoca prin neprezenta ei si imaterialitatea imi sopteste amagiri fara nume….cred atat de mult ca ma pot pierde in orizont si ca pot atinge cu palmele arse de soare acea linie de echilibru, incat am innebunit cautand-o…e gol si e pustiu departe de tot…cine sa vrea o plaja pustie? e gol si carnea ce tremura in interiorul scoicilor moarte e parasita de spuma alba a valurilor ondulate si cetzoase….e gol intr-un ecou pustiu care cerseste iubire, asa cum razele cersesc mila cerului…ma copleseste goliciunea si pustiul, atat de tare incat ma incatusez in ele cu greutatea cu care picioarele se cufunda mai mult in nisipul miscator…cautam o salvare in afara noastra, ca si cand ploaia nu ar veni din nori si lumina nu ar fi sagetata de soare…pace…gol..o plaja din eden…sau nu

Advertisements