maroc.jpgAsteptare…cati dintre noi avem cu adevarat rabdare sa ne intrupam in materialitatea viselor pe care le proiectam in univers?Cea mai mare provocare careia i-am facut fata, zbatandu-ma in propriul meu trup si plangand in propria-mi inima, a fost aceea de a invata sa astept…sa astept iubirea cea adevarata, sa astept vindecarea, sa astept momentul in care vom sta impreuna, sa astept sfarsitul a ceea ce am inceput, sa astept zorii, sa astept trenul, sa astept primavara..sa astept sa ma iubesti, sa astept ca visele sa iasa din baloanele roz si sa devina mici regate de o realitate palpabila.Imi ard palmele de cate ori le-am ridicat in dorinta de a zbura, imi ard buzele de cate ori am privit cerul si m-am lasat cuprinsa de soare.Linistea pe care mi-a adus-o asteptarea este ca o fantasma…o simt si am fiori pe sira spinarii atunci cand privesc o oglinda goala, cand ma aflu in mijlocul staticului, cand mintea imi fuge dar picioarele imi sunt infipte in pamant. Astept suflarea care sa-mi dea viata…astept ca pleoapele sa nu mai doara si colturile gurii sa nu produca riduri….astept un soare rosu pe un cer generos si petele de culoare care sa acopere transparenta clipelor din cutiile prafuite. Astept fuga si notele de pian care sa ma traga in cea mai dulce transa…Pietrele care ne tin inapoi atunci cand asteptarile noastre depasesc posibilul de moment sunt pietre filosofale…toate la timpul lor…toate atunci cand suntem emotional pregatiti sa primim…cand vrem cu adevarat, cand nu ne indoim, cand credem…M-am trezit dupa a doua noapte in care coshmardescul depaseste acel spatiu ideal in care credeam a ma afla atunci cand visez. M-am trezit tematoare si nerabdatoare, incercand sa-mi opresc gandurile si dansand cu lupii mei interiori. Continui sa astept..se pare ca e o lectie pe care trebuie sa o interiorizez pentru a putea trece mai departe..continui sa respir aerul oriental al basmelor…

Advertisements