Am ales sa ma impletesc in jurul razei de soare rosiatica care a coborat pe chipul meu in timp ce admiram apusul. Sa ma transform in aburul care se aseaza deasupra apei si se uneste cu cerul. Am ales violetul serii care se lasa peste tacere. Am gasit cosul impletit cu maci rosii. Am gasit culoarea inca umeda pe penelul care, frenetic, schiteaza chipuri si momente, si crede ca astfel devine nemuritor intr-o lume plina cu somnambuli. Eram copila cand ti-am vorbit prima oara cu ochii pe un cer brazdat de avioane purtand cu ele visele mele fragile. Acum cerul il impart cu tine…Eram copila cand asteptam ratele salbatice si numaram puisorii de randunele din cuiburile bine inradacinate in trupul meu din pasteluri si colaje. Stii ca atunci cand pleoapele se inchid grele peste ochii obositi de lumina, culorile ma inunda si imi resusciteaza simtirea?Ma simti vorbindu-ti din coltul plin de panze de paianjen, soptindu-ti cuvinte pe care doar noi le stim si ceilalti nu le pot intelege? Am gasit o piesa de sah intr-un astfel de colt. Cred ca m-a chemat la ea ca sa imi spuna o poveste. Si o privesc de o ora incercand sa inteleg cuvintele care au un glas lipsit de culoare, dar plin de pete stacojii care nu mai pot sustine lemnul vechi. Candva o piesa importanta, acum uitata si acoperita de liniste. Cred ca mi-au inghetat picioarele toate aceste clipe de cristal in care am transformat gandurile in zmei pictati si lacrimile in culori translucide pe o panza veche. Cred ca imi place sa le simt asa..reci..Nu inteleg cum as putea fi altfel cand nu fac parte din acea panza. Seara ar trebui sa ma linisteasca pe barca timpului si sa imi amorteasca emotiile pline de cantec. Dar seara imi indeamna inima sa se integreze in tablou si sa se lase absorbita de cer, astfel incat culorile tuturor licuricilor din mine se imprastie in dezordine pe marele ecran. Liniste. Astept cafeaua de maine dimineata. Astept sa ma las purtata. Liniste. Poate visele vor fi alb negru de data aceasta pe o pelicula fara sunet in care cuvintele sunt intelese din gesturi. Am ales nemiscarea pentru a ma putea pierde in frenezia culorilor de pe cerul care ne acopera pe amandoi..

Crede in cuvinte amare si reci

intepate de fire verzi si umede

crede in margele rosii si in baloane ce se vor sparge

crede in cerul care

a inghitit-o

furios pe avioanele ei de hartie

si pe zmeii colorati

care ii furau libertatea.

Crede in cuvinte soptite in diminetile de duminica

si in caldura bratelor ce o tin

departe de fantomele

ce o chinuiesc in noptile fara el.

Crede in poze si carti postale…

in nisip adunat in sticle vechi

si scoici sparte care miros a mare..

Crede in pasii ce pasesc pe iarba umeda

crede in iarba insasi

Este desculta acum si alearga pe pietrele ascutite

Dar crede si in ele

Crede in viata impartita cu tine..

Crede in tine…

Advertisements