beee1.jpg

Si daca umbra nu ar mai acoperi conturul incaltarilor noastre uitate la marginea patului? Si daca pielea goala ar putea straluci in lumina unei dimineti ireale care sa arunce asupra noastra glasul pescarusilor si urletul marii agitate?…vasul cu trandafiri s-a spart cand m-am smuls ca sa imi lipesc inima de a ta si acum calcam florile, imprastiind petalele in aerul cu iz oriental…M-am oprit din nou, asa cum fac in fiecare duminica, m-am oprit sa respir alt aer incercand sa ma intorc in timp si sa pun piesa cu piesa, reconstituind clipele noastre de fericire, ca niste flori rosii intr-un abis alb-negru.Incerc sa reinvii emotiile..acum ca nu esti langa mine inca. Simt ca te cunosc de mult, simt ca ne-am intalnit in alta viata…Inchizand ochii sunt trasa intr-un vartej care ma poarta intr-un tablou vechi, atingandu-ti mana imi revin mereu imagini de fericire si de iubire incat contractiile sufletului ma imping mult mai puternic inapoi…duminica vrajita de bezna unei lumi fara tine….M-am trezit in vraja aurie a timpului din nou, m-am trezit in alta lume. Si daca ceasca cu o cafea neagra si amara s-ar rasturna, pielea mea alba s-ar pata cu gustul unei dimineti de duminica…As invata sa iubesc aerul pe care il impartim si sunetele noastre cand suntem singuri, puterea stralucirii ochilor nostri oglindindu-se unii in altii, matasea saruturilor fara sfarsit…As invata sa ma desprind de materialitatea gesturilor de care-mi inclestez degetele ca sa ma opreasca sa alerg catre tine. Si daca as iubi marginea cestii de cafea, as putea iubi marginea cerului vanilat sub care te afli si tu…Nu pot lasa o zi ca asta sa se furiseze ca o zana infasurata in matasuri transparente. E ziua care ma leaga cel mai mult de noi.Voi inghiti ultima gura de cafea cu gust de amintiri. Si voi face parte dintr-un tablou ale carui culori se impletesc cu ale tale…vrajitoare a unui cer de vanilile

Advertisements