blue.jpgSi avea mainile inghetate..isi tinea degetele stranse in pumnii mici si palmele ii sangerau. Isi zicea ca cerul se va prabusi peste el in curand. Deci s-a agatat de steaua ascutita si stralucitoare si a uitat de sine, a lasat in spate cutia muzicala a timpului. Orbit de curentul emotiilor, s-a prabusit in cautarea ei. Ce ar fi el fara sunetul amintirilor care sa il sprijine mijlocul si sa ii tina capul, care sa ii faca privirea sa straluceasca si inima sa-i bata. Unu, doi…pasi marunti cu care a frant ultimele fire de iarba din jurul florii. Si-a deschis pumnii si si-a clatit ranile cu roua ei. Si-a amintit o dimineata in care s-a trezit altfel si amintirea asta a zburat catre el cu viteza unei libelule. A incercat sa o prinda..trebuia sa stea la adapost in cutia ei, recuperata si tinuta cu grija in san. Nu a prins-o si in curand a uitat-o. Cum poti uita o amintire..in care ai fost fericit?Si s-a decis sa o reconstruiasca..a luat o pensula si apoi s-a cufundat cu trup cu tot in culoarea inca umeda a sevaletului mare luminat de acum de lumina rosiatica a apusului. S-a pierdut in ea, gol si mic si sevaletul a disparut probabil in noapte, furat de steaua ascutita si stralucitoare. A disparut in propria-o amintire uitata. Uneori mi-e teama..mi-e teama ca toate aceste perle ale timpului in care sunt fericita sa nu fie uitate..de mine si de cei cu care le impartasesc..mi-e teama ca tu sa nu pierzi filmul nostru, bine rulat in inima…nu vreau sa ii dai drumul, vreau sa ramai cerul meu de vanilie, in care sa ma pierd, tinand cutia de amintiri in san si agatandu-ma de stele cu degetele intr-ale tale, gasita si totusi dansand pe norishorii ce poarta si acum mirosul tau…Ma duc sa te visez!

Advertisements