bc601.jpgDimineata, cu pasi repezi…dimineata, rece si proaspata…dimineata, zambindu-mi trufasa si deschizand cutia muzicala a amintirilor in fata mea…cand o sa ma obisnuiesc cu diminetile de weekend invelite in clestarul flashback-urilor si in poleiala stralucitoare si magica a carei greutate trebuie sa o simt pe piele?…ca si cand m-as transforma pentru doua zile si as trai in farmecul uitat dar profund, care amesteca culori si emotii, imagini si oglinzi. Dimineata asta nici nu simt nevoia sa simt in mine gustul amar al cafelei care sa ma trezeasca la o realitate pe care sa simt ca o iubesc. Mecanice, miscarile mele sunt ca un ritual…acoperind cu invelis auriu clipa si raspandind praful norilor cu forme de vis, asa cum mastile carnavalului vienez se raspandesc in noapte….Imi e dor de tine si resimt asta ca febra carnavalului, cautand printre mii de masti ochii pe care ii iubesc. Ma modelez clipei si ma arunc in formele gata facute stiind ca nu ma potrivesc nici uneia. Incerc sa prind in palmele mici si fragile clipele care dau din aripi colorate…incerc sa iubesc diminetile de weekend asa cum le iubesc pe celelalte…dar poate ca le iubesc mult prea mult…ma leg de ele asa cum ma leg de clipele din trecut care le-au creat. Le iubesc cu o pasiune infranata care imi face inima sa doara si sa strige…Dimineata..simt mirosul cafelei…ma duc sa ma trezesc la realitate..

Advertisements