like children…

Am auzit ca e posibil sa “crestem mari” – doar ca nu am intalnit pe nimeni care sa fi facut asta, pana acum. Fara parinti carora sa ne impotrivim, incalcam propriile reguli pe care le facem pentru noi insine. Ne pierdem cumpatul cand lucrurile nu merg asa cum am vrea, soptim secrete impreuna cu prietenii nostri, cautam confortul acolo unde nu-l putem gasi, si speram – in ciuda logicii, in ciuda experientei. Precum copiii, nu renuntam niciodata la speranta…

 

incalceli

O zi de carnaval sinistru, patrunsa de umezeala ploii care se incapataneaza sa ma convinga a o accepta printre razele mele de soare. Ducem tratative.

O zi colorata pe malul careia s-au schimbat multe pietricele si cochilii sparte si acoperite de alge verzi.

S-a schimbat chipul celor de pe strazi, culoarea umbrelelor si cuvintele schimbate cu straini ce zambesc. Zambesc crud. Atat de verde, incat ai crede ca ploaia le-a spalat privirea.

S-a schimbat tinta pasilor mei. In doua directii. O desprindere brusca de un prezent care sa nu ma mai duca nicaieri. Sau poate incapatanarea de a crede in carti de colorat.

S-a schimbat decorul. Acum am talpile goale. Scena e un pic mai mare. Iar convulsiile sufletesti tremura intr-un ritm pe care sa-l simt.

In firele de par s-au incalcit cantece, acorduri de chitara in pieptul fragil. S-au incalcit frunzele uscate care fac zgomot atunci cand imi asez tamplele pe margelele rosii. S-au incalcit visele si paginile acoperite de cuvinte ce zgarie timpanul. S-au incalcit degete si buze, profanand puritatea atingerilor talpii. Firele de par s-au ondulat de la ploaie. Si mi-au acoperit chipul. Iar eu, cateodata mica, cateodata departe – m-am simtit in siguranta.

Asa, dintr-odata.

 

“a lupta”

Fiecare are in interior o “sub-personalitate cersetor”. Este partea care asteapta ca altceva din exterior sa se intample pentru ca noi sa fim “salvati”, “iubiti”, “apreciati”, “realizati”, “protejati”, pentru a ne simti bine in general.

Suntem oare capabili sa devenim luptatori? E o provocare, da. Cea mai mare provocare este ca in acest haos sa gasesti un fir pe care sa-l urmezi. O cale interioara, un mod de a exista care sa te implineasca si prin care sa devii un dar pentru ceilalti.
De fapt, pentru asta ne-am nascut – sa ne reamintim puterea si libertatea.

 

pleasure vs pain

Conform principiului Pleasure vs. Pain, ne indepartam de situatiile care credem ca ne fac nefericiti si ne apropiem de cele care ne plac.

Secretul e ca daca alaturam suficient de multa placere unui lucru pe care il vrem, vom actiona mult mai usor pentru a-l obtine.

 

neasteptat de desprinsa de mine

As vrea sa imi ghemuiesc trupul in viorelele din asternuturi. Si sa nu imi mai turtesc nasul de geamul pe care se preling stropi reci de ploaie.

Nu eram pregatita pentru o parasire anuntata a zilelor de vara. Nu cred ca suntem niciodata pregatiti sa dam drumul momentelor. Mai ales acelora care ne fac fericiti.

Nu sunt pregatita sa astept.

Si sa duc dorul scoicilor cu iz marin. Sau calatoriilor lungi pe drumuri cu maci rosii. Sau a clipelor petrecute pe iarba de langa lacul cu rate salbatice. Sau a zilelor in care faceam insolatie pe arenele BCR.

Si nu e bine. Pentru ca imi intind emotiile pe patul lui Procust si ma adaptez pana la urma. La o situatie noua, la un om nou, la senzatii noi. Dar las cate o farama din mine undeva acolo. Uitand poate. Uitand sa imi mai amintesc ca imi e dor.

Pentru o clipa am crezut ca miroase a soare. Dar exact acela e momentul in care stii ca nu va mai fi la fel. Cel putin pentru o perioada mai lunga. Pana vei recunoaste din nou vara. De data asta cu noi amintiri.

 

asteptare sau poate doar obisnuinta nedeclarata.

Astepta sa se scuture firele de nisip. Sa le ia vantul. Asa cum i-a luat in taina esarfa de matase. Astepta parca sa se scuture visele sub cerul ingrozitor de albastru si senin. Astepta metroul catre o destinatie cu un nume greu de pronuntat. Nu asta facem de obicei? Asteptam. In gand. Pe buze. In vis. Odata cu pasii. Cand ni se scurge apa pana adanc in rinichii atat de dependenti de ea. Astepti un sfarsit la fel de febril ca atunci cand stii sigur ca vine un inceput. Si zambesti ironic celor care cred ca firele de nisip se scutura de pe haine sau se spala odata cu tesatura la masina. Pentru ca tu stii mai bine ca ele raman. Si zgarie retina cu vise alb-negru.

 

firimituri de vara

Varatice simtiri imi trec prin vene. Si le sugrum auzul. Le suspin. Intr-un firesc doliu al cugetarii prin care trecem cu totii. Unii mai putin constienti. Toti mergand mai departe lasand firimituri din suflet in urma.

Trece vara cu un surd strigat dintr-un film vechi. Si odata cu ea trec amintirile ursuze care au lasat vanatai si tatuaje venelor albastre. Trec clipele dezlegate de conventiile sinistre din privirile goale ale trecatorilor. Trecatori care nu se mai tin de mana pe strada. Noi tinandu-ne tot mai aproape.

Ma trezesc dimineata ghemuita, cu cearceaful mototolit in jurul nostru. Imi e frig. De data asta si fizic. Imi e foame. De data asta si emotional. De parca a trecut o vesnicie. Privesc inapoi tot mai rar. Si in mine tot mai des.

Mi-e dor de noi adesea. Regasindu-ma tot in noi. Cu alte valente. Cu alte culori. Ne-am schimbat de acum trei luni. Drept multumire, mi-ai adus infrigurat un cadou care sa-mi parfumeze interiorul corpului. Fara sa stii cat de mult inseamna pentru mine.

A venit toamna.

 

silent love story

Robert Doisneau

Denis Piel

Bern Stern

 

 

divort

Azi am alergat dupa tramvai…desi e vorba aia, ca dupa metrou, autobuz si barbati nu trebuie sa alergi niciodata, intotdeauna mai vine unul…

Ma uit constant la ceas, fugind cu talpile goale dintr-o secunda in alta, sarind clipe si simtindu-ma intr-un carusel tot timpul.

Cu sufletul mai aproape de “coaja”, vreau si eu sa divortez de o buna bucata din mine. Trebuie sa fac inventarul personal. Deocamdata am pus multe lucruri in cutii de carton, gata sa le dau drumul.

In fiecare zi vad ratacirea in ochii celorlalti.

Citesc iar Anais Nin si azi am subliniat urmatoarea idee : “Daca iti arunci visele in spatiu, asemenea unui zmeu, niciodata nu vei sti ce iti vor aduce inapoi-o viata noua, un prieten nou, o dragoste noua, o tara noua.”

 

dorinta

“Daca ai fi pasiva, supusa si foarte lipsita de reactie poate ca te-as dori. Dar am mereu sentimentul ca esti un vulcan gata sa explodeze, un vulcan de pasiune si asta ma sperie”

Henry Miller catre Anais Nin…